Greceanîi în costumul „curichiu” semăna a „lup” în piele de „oaie”

Cine a privit singura emisiune de dezbateri electorale la care a participat contra-candidatul primarului degrevat Dorin Chirtoacă, a observat cît de abil au ales culoarea costumului cu care să participe Greceanîi în acea emisiune. Nimic mai surprinzător decît s-o deghizeze, măcar pentru timp de o oră, într-un „PL-ist sadea” care nu se sinchisește să poarte culoarea „propriului” partid.

M-aș fi așteptat s-o văd îmbrăcată pe Greceanîi într-un roșu năucitor care te hipnotizează, dar așa poftim și surpriza cu acest costum „curichiu”, care pentru mine nu-i decît același lucru cum ai îmbrăca un lup în piele de oaie. Cine spunea că aici lucrează polit-technologi de înaltă calificare se pare să aibă dreptate. Nu cred că lui Dodon să-i fi trăsnit prin cap să facă așa ceva.

Despre impresii, ce să spun? Cred că Greceanîi a făcut-o mai mult pe niznaiul mai ales atunci cînd a fost întrebată cine-i finanțează campania electorală; știe să vorbească printre dinți, dar nu am văzut să formuleze ceva concret care în viziunea ei ar putea să fie făcut cu mult mai bine decît a fost sau este făcut. Ca de obicei formulări generalizate că trebuie să facem ordine, dar cum anume să facem acest lucru la modul practic - așa și nu a mai spus.

Cred că dacă va cîștiga Greceanîi această cursă, atunci simbolic aceasta va însemna o politizare și mai mare a administrațiilor locale, pentru că din cîte am observat în cele mai mari orașe la alegerile locale au cîștigat exponenții pro-rușilor și Chișinăul într-adevăr rămîne ultima cetate pe care s-o cucerească. După aceasta aceștia la sigur vor urmări să cîștige și alegerile parlamentare.

Nu vreau să îndemn să susțineți pe un candidat sau altul, ci îmi doresc ca participarea la aceste alegeri să fie cît mai mare - așa cum spunea și primarul orașului german Bühl, Hubert Schnurr: „Într-un caz ca cel al Moldovei, ar fi de dorit ca cel puţin 70%, 80% din populație să voteze”. Dacă o să participe 70-80%, atunci sunt sigur că va cîștiga candidatul care va fi cu adevărat mai bun.

Sursa: Europa Liberă

Parc în locul pieții centrale: Chișinau = capitală europeană

A trecut primul tur al alegerilor locale și peste aproape o săptămînă va avea loc cel de-al doilea tur. Întrebările care mi-au atras atenția cel mai mult din puținele dezbateri pe care le-am urmărit au fost: ce facem cu Piața Centrală și ce facem cu Gara Centrală? Ambele sunt în centrul Chișinăului și ambele urîțesc capitala țărișoarei noastre. Am auzit diferite soluții pentru acestea: unii spuneau că piața centrală trebuie să se reducă doar la piața agricolă așa cum era înainte, iar alții spuneau că Gara Centrală trebuie să fie rezervată doar curselor cu destinație internațională. Trebuie să spun că nu sunt de acord nici cu una și nici cu alta, pentru că aceasta este cultura noastră de a nu face cu exactitate ceea ce ne propunem, iar pe lîngă piața exclusiv agricolă numaidecăt vor „parazita” comercianți de alte mărfuri; pe lîngă Gara Centrală își vor găsi loc și alte curse.

Consider că soluția cea mai bună pentru acestea ar fi pur și simplu lichidarea acestora, pentru că sunt o sursă enormă de murdărie chiar în centrul capitalei, crează ambuteiaje și încarcă foarte mult traficul rutier pe bulevardul Ștefan Cel Mare. În locul acestora trebuie de amenajat un parc care să împrospăteze pentru totdeauna atmosfera „năduhoasă” cu care sunt asociate aceste locuri atît pentru mine cît și pentru multă altă lume. Și dacă vorbim despre lipsa de unitate în societate, atunci să fie denumit „Parcul popoarelor” unde fiecare popor sau etnie să aibă arborii lor. Să plantăm cireși japonezi (dacă le este prielnică clima) sau arbori de Paulownia aduși în Moldova de către un consătean de-al meu, care ar înlocui mizeria de acolo cu o grădină de rai.

Ca să vă convingeți cît de urît arată Piața și Gara Centrală, vă propun să aruncați o privire din satelit: puteți folosi harta oferită de Google și priviți cît de urît arată capitala noastră. Într-o oarecare măsură aceea este imaginea noastră - cu parcuri mari și frumoase la periferii și cu mizerie chiar în centrul Chișinăului cînd de fapt lucrurile ar fi trebuit să stea exact invers. Acum încercați un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă că acolo se află un parc de toată frumusețea. Cum credeți, n-ar arată Chișinăul ca o adevărată capitală europeană?

Cred că acum cît încă suntem în această campanie electorală, societatea civilă ar trebui să obțină această promisiune de la candidații din turul II pentru primăria Chișinăului de a lichida Piața Centrală și Gara Centrală și de a le transforma într-un parc care să ne unească, un parc al popoarelor.

Sursa: Europa Liberă

Predilecții electorale sau la ce să ne așteptăm de la alegerile locale

Ultimele alegeri parlamentare dar chiar și unele din cele mai recente sondaje efectuate ne-au lăsat să avem în mod paradoxal senzația că vectorul pro-rusesc devine tot mai puternic, iar partidele pro-ruse tot mai populare. Spun paradoxal, pentru că, ținînd cont de evenimentele din Ucraina care se cam întețesc în ultima vreme, electoratul în mod normal ar fi trebuit să se îndepărteze de opțiunile pro-rusești care ne promit o cvazi-integrare răsăriteană euro-asiatică.

Apariția peste noapte a unui partid nou socialist care a luat peste 20% în alegeri cred că a alarmat un pic spiritele, dar dacă ne uităm atent la procentul pe care-l are în comun cu partidul comuniștilor, atunci vedem că acesta este undeva cu 1-2% mai mic decît procentajul obținut de PCRM în alegerile parlamentare din 2010. Aceasta demonstrează că de fapt electoratul nostalgic pro-comunist este în scădere. Prezența masivă a socialiștilor în Parlament va impulsiona electoratul pro-unionist să-și fortifice și ei pozițiile la următoarele alegeri parlamentare.

Toate aceste elemente care ne arată o ușoară re-orientare a electoratului de la vectorul european nu sunt decît manevre ale actualilor guvernanți care vor să se mențină la guvernare în ciuda corupției infernale și furturilor de miliarde. Ei folosesc aceste elemente pe post de sperietoare astfel ca să țină electoratul pro-european grămadă chiar dacă nu se pot lăuda cu mari reușite la capitolul reforme - cerute cu insistență de către UE. Această orientare pro-rusă nu poate avea o justificare logică și sunt sigur că dacă nu la aceste alegeri locale, atunci la următoarele alegeri parlamentare această falsă orientare pro-rusă vă fi definitiv compromisă.

Sper mult ca la alegerile locale mai multă lume să se deștepte și să înțeleagă că nu putem opta pentru o apropiere de un spațiu care generează instabilitate și sărăcie, ci trebuie să continuăm și să urmăm consecvent vectorul pro-european, și într-un final să ne apropiem mai mult de un spațiu cu mai multă democrație, mai multă stabilitate și desigur mai multă prosperitate. Iar ca să accelerăm acest proces, atunci trebuie să votăm ne-condiționat partidele care încă nu au fost plenar la guvernare și care încă nu au access în Parlament.

Acum, că să răspundem la ce să ne aștepăm de la aceste alegeri locale, cred că trebuie să ne amintim că în 2011 PL, PD și PLDM au luat împreună undeva 59% din sufragii, iar comuniștii au obțiinut aproape 39%. În condițiile în care avem o coaliție de guvernare tacită între PD-PLDM și PCRM, cred că PL își va fortifica scorul înregistrat la nivel local și ar putea chiar să-și dubleze cele 11% obținute în 2011. Ce ține de socialiști, atunci aici lucrurile s-ar putea inversa și comuniștii să-și păstreze o parte mai mare din cele 39% obținute în 2011 - astfel comuniștii ar putea lua vreo 20-25%, iar socialiștii restul. PLDM și PSRM ar putea avea aproximativ același scor așa cum s-a întâmplat la parlamentare. PD va pierde și el ceva procente în comparație cu rezultatele din 2011. Respectiv, PL, PD și PLDM vor obține împreună undeva 53-55%.

PR de miliarde

Nu știu cine stă în spatele furtului mult-discutatului miliard, dar nici nu mă interesează care va fi deznodămîntul acestei istorii pînă la urmă, pentru că oricare va fi acesta - va o dezamăgire. Nu cred că vom putea afla vreodată adevărul despre acest furt și de aceea prefer să văd partea pozitivă a lucrurilor. Consider că povestea despre furtul miliardului „se vinde” destul de bine peste hotarele țării și în felul acesta mai multă lume află despre Moldova chiar dacă într-un context mai negativ. Miliardul furat este un PR negativ, dar după cum bine știm PR-ul negativ este tot PR.

O republică tînără precum este Moldova are nevoie de puțin mai multă publicitate și chiar dacă miliardul furat pare mai mult o „investiție” bizară, în această eră trebuie să fim creativi ca să ne impunem. Cei care spun sus și tare că vor să întărească statalitatea Republicii Moldova ar fi bine să se întrebe cît de multă publicitate au produs și cît de bine au promovat această țară peste hotare. Pentru că poate Moldova să fie țara ideală, dar dacă nimeni nu va cunoaște despre ea - această țară este ca și inexistentă. Este nevoie ca mai multă lume să ne cunoască.

Istoria miliardului furat este discutată în ziarele de renume internațional, pe forumurile internaționale și chiar de experții recunoscuți la nivel mondial. Acest lucru ne oferă mai multă vizibilitate, mai multă lume află despre Moldova și pe lîngă istoriile de corupție sunt sigur că află și lucruri bune despre țara noastră. Din păcate sau din fericire, aceasta este realitatea în care trăim, care este economia de piață, unde nu contează atît de mult dacă ești bun sau rău, dar contează mai mult dacă te cunoaște lumea. Iar aceasta este valabil atît pentru un produs cît și pentru o țară.

În una din țările nordice știu că există o structură guvernamentală, care se ocupă în special cu promovarea imaginii țării peste hotare. Cred că ar fi o idee foarte bună dacă și în Moldova ar fi creată o astfel de structură, care să se ocupe cu popularizarea țării noastre peste hotare prin produsele pe care le poate propune, prin oamenii înalt calificați și neapărat tradițiile și cultura. Reformele interne sunt foarte importante, dar acestea trebuiesc infăptuite concomitent cu acțiuni bine gîndite de promovare a Republicii Moldova, care la sigur vor atrage mai multe investiții.

Sursa: Europa Liberă

Egourile mari sunt trecătoare, iar ideile geniale sunt ne-muritoare

Cu toții știm că în Republica Moldova nu se votează pentru o anumită doctrină politică, dar se votează liderul din fruntea partidelor politice. Doctrinele și împărțirea eșichierului politic în partide de stînga, de centru și de dreapta nu este decît o formalitate, pentru că partidele de stînga nu promovează politici de stînga, iar cele de dreapta nu promovează neapărat politice de dreapta.

De ce se întîmplă să fie atît de mult „idolatrizați” liderii politici din Moldova?

Cîțiva ani în urmă am fost invitat de niște prieteni cehi la o sărbătoare a strugurilor în unul din parcurile de pe Vltava, de la Praga, unde a participat și binecunoscutul politician Karel Schwarzenberg. Am fost mirat să descopăr că majoritatea cehilor de acolo nu au dat busna peste el să-i ceară „autografe”. Dar cum se întîmpla la noi? Este de ajuns ca vreun lider de partid simpatizat să se afișeze în public și toți sunt fericiți de parcă văd pe viu un rock-star.

Personal, am o teorie conform căreia fiecare cetățean va fi mai tentat să voteze liderul de partid care îi este mai aproape de vîrstă. Respectiv, nu este de mirare de ce pensionarii ar vota pentru Voronin, iar tinerii ar vota pentru Dorin Chirtoacă. Cei aflați între aceste două categorii de vîrstă ar fi mai tentați să voteze Filat sau Lupu. Iar partidele politice ca să poată capta electorat din mai multe catogorii de vîrstă scot în față personaje de diferite vîrste. Își mai amintește cineva de Ţulea Oleg, care era mascota tinerilor în vechea echipă a PD-ul condusă de Diacov? Pai, iată că odată cu venirea lui Plahotniuc în echipa PD-ului, această mascotă a devenit Sergiu Sîrbu.

Ce-i încurcă pe cetățenii aflați în tinerețea a doua să voteze și ei pentru Chirtoacă? Egoul, pe care alții îl mai supra-numesc și „rînza-moldoveanului”, este cel care nu-i permite unui cetățean de rînd cu o vîrstă puțin mai înaintată să-și dea votul pentru un „mucos” mai tînăr ca el. Nu știu de unde am preluat această „castitate” de a considera pe cei mai mici ca noi drept mucoși și ne-importanți. Și cu cît înaintăm în vîrstă - acest egou crește și el necontenit.

Cînd moldovenii nu au argumente, atunci îți reproșează: dar tu cine esti wăi sau dar cine-i tat’tu? Pe ei nu-i interesează cine vine cu o idee mai genială, dar îi interesează cine-i mai „bitîi”. De aceea ne aflăm unde ne aflăm, pentru că încă nu am înțeles că egourile mari sunt trecătoare, iar ideile geniale sunt nemuritoare. Sper mult ca într-un viitor nu prea îndepărtat să ajungem să conștientizăm acest lucru. Altfel viitorul ne este sumbru.

Sursa: Europa Liberă

Primarii apolitici îmi sunt simpatici, dar ei trebuie să fie cu adevărat apolitici și în toata țara

Astăzi, socialiștii și-au anunțat candidatura pentru funcția de primar al Chișinăului, care s-a dovedit a fi fostul premier de pe vremea guvernării comuniste, Zinaida Greceanîi. Era undeva ușor de anticipat acest lucru, dacă ținem cont de politica pe care au dus-o socialiștii în alegerile bașcanului din Autonomia Găgăuză, în care au susținut un candidat „apolitic” în persoana dnei Irina Vlah. Zinaida Greceanîi la fel nu este membru în partidul socialiștilor, dar prezența acesteia peste tot alături de Igor Dodon diluiază din alura ei de candidat apolitic. Respectiv, eu n-aș prezenta candidatul socialiștilor pentru primăria Chișinăului drept unul apolitic. Este o amăgeală.

Dacă socialiștii ar fi pledat cu adevărat pentru primari apolitici, atunci ar fi propus vreun proiect de lege care să garanteze și impună prin lege acest statut de candidați ne-afiliați politic a primarilor. Consider că la nivel local, în contextul reformei descentralizării administrației publice locale, ar fi bine să fie reflectat modelul reprezentat la vîrful conducerii de stat, unde avem un președinte relativ apolitic și partide politice care formează puterea supremă în stat. Astfel, trebuie de propus ca prin lege primarii să nu aibă afiliere politică, iar listele de consilieri să fie propuse de către partidele politice. Scoaterea totală a partidelor din ecuația administrației locale ar fi imposibilă și poate ne-necesară, dar modelul de a avea primari apolitici și consilieri cu afiliere politică ar putea fi unul rezonabil, care să asigure un echilibru sănătos.

Consider că alegătorii prin votarea de primari apolitici la aceste alegeri au o șansă unică de a le da un semnal puternic politicienilor de la centru că își doresc acești primari apolitici prin lege. După alegeri oricum știm că se va purcede la realizarea mult-anticipatei reforme a descentralizării și cred că alegătorii pot influența modul în care să fie realizată această reformă. 

Sunt sigur că primarii apolitici vor fi mai buni, pentru că vom scăpa în primul rînd de acei aroganți care știu că au un partid în spate care îi poate apăra dacă fac prostii în timpul mandatului. În al doilea rînd, un primar apolitic va avea o mai mare capacitate de negociere atît cu administrația centrală cît și cu grupurile de consilieri din cadrul consiliilor locale. Un primar trebuie să aibă capacitate să rezolve problemele oamenilor, dar să nu ajungă un obiect „de colecție” a partidelor politice. Sper mult ca alegătorii să înțeleagă șansa pe care o au în aceste alegeri de a influența mersul reformei descentralizării administrației publice locale prin votarea masivă a primarilor apolitici.

Sursa: Europa Liberă

Riscurile PPE asupra electoratului PL sau cît de ne-popular poate fi un partid popular

Ieri în sfîrșit s-a săvîrșit ceea ce demult era anticipat și anume lansarea unui nou proiect politic de către fostul premier Leancă. Toată zîzania aceasta cu denumirea partidului nu face parte decît din campania de lansare. Nu cred că PLDM încearcă să fure denumirea de Partid Popular European (PPE), care vrea să și-o însușească nou partid. Din contra, cred că prin aceste intrigi vor „să-i determine” să aleagă anume această denumire, pentru că „PPE” rezonează foarte bine cu „PL”, electoratul căruia este principala țintă a noului partid. PPE are ca obiectiv „ceea ce n-a reușit nici PLDM” - captarea electoratului de pe extrema dreaptă, care votează fidel doar cu PL. 

Deja au fost semnale din partea anumitor foști înalți demnitari de stat că tare-i mai doare inima de electoratul educat care votează PL-ul și în același timp pe Mihai Ghimpu, pe care vechii granzi preferă să-l perceapă drept un „ne-educat”. În orice caz, știm că nu la toți le plac intervențiile și glumele nostime ale lui Ghimpu. Cauza acestei antipatii vine mai degrabă din invidie față de liderul PL că un vechi frontist din anii ‘90 reușește să se mențină pe linia de plutire în politica moldovenească. Consider că atunci cînd vor reuși, dacă vor reuși, să elimine PL-ul de pe scena politică, vom avea parte în sfîrșit de stabilitate politică, dar de o stabilitate în înțelegerea lor. 

Nu știu cît de mult îi va reuși lui Leancă, dar sunt sigur că, oricît de populari nu s-ar dori, mai mult decît să preia electoratul PL-ului nu i se va permite. Depinde mult cît de bine se va conștientiza la nivel înalt în conducerea PL-ului de riscul pe care-l aduce PPEM în ceea ce privește preluarea electoratului lor. Cel mai important este dacă PL va mai rezista unei alte „unde de șoc”, adică dacă va rezista la încă o trădare. Știm că în 2013 din PL s-a desprins o parte considerabilă din fracțiunea de deputați și membrii de guvern, dar nu putem ști cu siguranță dacă au plecat toți cei înclinați să trădeze PL-ul. Acest lucru trebuie sa-i dea de gîndit lui Ghimpu. 

Acum, în ceea ce privește Partidul Popular European: consider că titulatura de „european” în denumirea partidului este un element puternic care să-l distingă de toate celelalte partide de pe scena politică - respectiv, este un atu și va avea un impact pozitiv. Însă cuvîntul „popular” s-ar putea să aibă un efect mai negativ: trebuie să ne amintim că mai există un partid popular în frunte cu Oleinic, dar în alegeri a rămas doar cu denumirea. Am impresia ca pentru electoratul din Republica Moldova cuvîntul „popular” are asociații negative și anume ca fiind ceva cu sens de „populist”. Respectiv, un partid popular s-ar putea întîmpla să fie un partid cam ne-popular printre alegători.

Sursa: Europa Liberă

Despre „incluziunea” mediatică sau cine ne vrea mai mult și în ce măsură

Ce înțelegem noi prin incluziunea mediatică? Iată, de exemplu, ziarul „Ecoul” de la Sîngerei, pe lîngă faptul că își propune să reflecte evenimentele la nivel local, prin faptul că își are zona de difuzare preponderent în raionul Sîngerei, face ca toți cei care se abonează și-l citesc să se simtă locuitori ai aceluiași raion, să se considere într-un fel „sîngerineni”. Desigur că aceasta ar trebui cel puțin să se întîmple, dar la modul real acest ziar reflectă mai mult evenimentele din orașul Sîngerei, iar pe alocuri nu face decît să-i cânte din trâmbiță administrației raionale. Mi-a plăcut să aflu despre „Echipa Mobilă” și proiectul „Comunitate incluzivă - Moldova”, care își desfășoară activitatea și în Pepeni, dar din textele postate online, începînd cu iunie 2013, nicăieri nu văd materiale dedicate evenimentelor din satul meu de baștină. Acolo nu se întîmplă chiar nimic? Astfel, scopul ziarului de „acoperire a spatiului informational din raionul Sângerei” nu este realizat, pentru că nu poți să menționezi comuna Pepeni doar de cîteva ori în 2 ani de zile, cînd din punct de vedere economic aceasta se pare că a întrecut demult orașul-centru-raional Sîngerei.

Cît nu ar părea de surprinzător, dar exemplul de mai sus l-am descoperit prezent și la nivel european. În ultima vreme privesc tot mai des posturile TV de limbă engleză din Europa și ceea ce am observat este că pe post sunt date foarte puține știri despre Europa de est, dar și despre țările central și sud-europene care au aderat la UE acum 8-11 ani cum este România și altele. Aceste posturi TV europene se laudă că ne aduc știri din jurul lumii, dar pe alocuri am impresia că ne aduc mai multe știri despre Asia decît despre evenimente care au loc în țările europene. Ucraina în prezent atrage atenția exclusiv datorită conflictului din estul țării, dar de exemplu în România au loc arestări zgomotoase de foști și actuali demnitari de stat și aproape nicăieri nu am văzut să fie reflectate aceste evenimente. Iar în ceea ce privește Republica Moldova, atunci cred că din 2009 de cînd țara noastră a început o apropiere mai mare de Uniunea Europeană, această încălzire a relațiilor nu este deloc reflectată și pe ecranele posturilor TV din Europa. Cred că putem număra pe degete intervențiile și reflectarea pozițiilor demnitarilor noștri în presa europeană - nu mai spun despre participarea în emisiuni televizate sau transmisiuni în direct.

De ce lucrurile stau anume așa și nu altfel? Presupun că țările vestice, pe lîngă „caietele de sarcini” transmise noului guvern, manifestă un interes foarte mic față de țările central și est europene, iar acest lucru este reflectat foarte bine de numărul de evenimente din aceste țări care sunt difuzate la nivel european de către posturile TV vest-europene. Părerea mea este că dacă numărul de evenimente din estul Europei reflectate ar crește, atunci aceasta ar duce la o mai mare incluziune și integrare a țărilor din centrul și estul Europei în cadrul UE. Problemele țărilor deja membre ale UE, dar și a celor care aspiră la o mai mare apropiere de Europa, trebuie să devină și problemele UE. Nu este suficient doar să pedalăm pe reforme, pentru că chiar dacă admitem că noua guvernare forțează nota cu efectuarea reformelor, dar totodată nivelul de interes pentru Europa de est rămîne la fel de jos, atunci este practic imposibil pentru ca noi să sperăm la o mai mare integrare europeană.

Vorbim foarte mult despre faptul că spațiul nostru informațional este dominat de posturile de televiziune și radio rusești, care sunt re-transmise intens, după cum am înțeles, chiar din 2009, cînd noi cu toții am crezut că ne-am orientat ireversibil spre Europa. Desigur că putem reproșa autorităților și poate și unor trusturi media că nu crează și versiuni în limba engleză a portalurilor și posturilor TV de știri. Pe de altă parte, dacă revenim iarăși la faptul că „cererea” sau interesul pentru acest produs e mic, atunci nu putem să sperăm că aceasta ne-ar putea ajuta. Cu toate că cel puțin un post TV de stat sau privat în limba engleză destinat consumatorului din cadrul Uniunii Europene n-ar fi o idee rea. Aceasta ar demonstra că autoritățile își doresc cu adevărat o integrare reală în Uniunea Europeană, dar nu fac doar încercări stîngace prin care cică își propun să blocheze emisiunile televiziunilor rusești re-transmise în Republica Moldova cînd știm foarte bine că patronii acelor posturi TV care re-transmit sunt chiar „oligarhii” care se află la cîrma țării. Re-transmiterea acestor posturi TV rusești ne arată interesul Rusiei față de RM, dar ne indică în același timp și spațiul în care de fapt ne integrăm. Însă, această integrare nu este deplină, ci una parțială, pentru că evenimentele din Moldova nu sunt reflectate bine nici la posturile TV din Rusia și se reduc de obicei la materiale rare și manupulatorii.

Sursa: Europa Liberă

Sancțiunile economice - cea mai ne-inspirată metodă de luptă

Trăim în prezent probabil cea mai mare „confruntare” geopolitică de după căderea Uniunii Sovietice. Statele europene împreună că cea mai puternică economie, cea a Statelor Unite, au decis să pedepsească Rusia pentru faptul că a anexat Crimea și a invadat regiunile din est ale Ucrainei. Și se pare că toate aceste sancțiuni economice funcționează, economia rusească deja a cunoscut căderi dramatice ale rublei, iar veniturile cetățenilor s-au înjumătățit peste noapte.

Lucrul cel mai grav este că toate aceste sancțiuni ale UE și SUA împotriva Rusiei afectează direct toate țările post-sovietice inclusiv și Republica Moldova. Sau mai exact, aceste sancțiuni afectează în primul rînd păturile cele mai defavorizate ale acestor țări, afectează cetățenii cu cele mai mici venituri și sutele de mii (sau poate milioanele) de familii care mizează pe banii trimiși acasă din Rusia.

Europenii ne tot îndeamnă să facem reforme dacă vrem să cunoaștem și noi un astfel de nivel al dezvoltării economice cum este în Europa, și sunt de acord cu acest lucru. Ceea ce mă interesează, însă, este ce măsuri au întreprins tările occidentale pentru a amortiza consecințele acestor sancțiuni asupra țărilor care nu au nici o legătură cu politica rusească, dar care suferă din cauza acestor sancțiuni deopotrivă cu Rusia? În situația aceasta ce „reforme” să facem?

Apropo, în Rusia este același lucru, pentru că sanțiunile nu-i afectează atît de mult pe cei care decid politica Kremlinului la nivel înalt cît afectează cetățeanul cu venituri mici. În cele din urmă, nu trebuie să ne mire de ce ar fi cetățeanul de rînd atît de mult înrăit pe sancțiunile occidentului - pentru că cetățeanul cu venituri mici este primul care simte consecințele. Nu trebuie să ne mire nici faptul că unii din ei sunt gata să ia arma în mînă și să meargă la luptă.

Acest război economic trebuie să înceteze o dată și pentru totdeauna, iar marile puteri trebuie să caute metode de a-și rezolva probleme politice astfel ca să nu implice în acestă luptă și tările mici care nu au nici o legătură cu aceste jocuri geopolitice. Sau dacă și nu există altă soluție decît sancțiunile economice, atunci trebuie să fie gata să despăgubească tările afectate, care nu au fost ținta acestor sancțiuni, dar suferă deopotrivă. Aceste țări trebuie să primească despăgubiri.

Sursa: Europa Liberă

Poate Iurie Leancă să re-învie PSL-ul sau se va crampona de PLR?

Recent, fostul premier Leancă a spus într-un interviu că nu-și imaginează cum ar mai putea rămîne în PLDM. N-aș fi deloc mirat să văd cum revine din pauza sa de meditație și ne anunță zilele următoare că s-a cam rătăcit prin hățișurile politicii moldovenești și că a realizat că de fapt își dorește să rămînă în PLDM. Cel mai probabil va ieși din partid de îndată ce alegerile anticipate ne vor bate la ușă. De fapt, orice fel de alegeri sunt bune pentru a te lansa în politică - chiar și cele locale din primăvara-vara anului acesta în care ar putea candida la funcția de primar în capitală.

Dacă se va întîmpla să candideze, atunci va fi o premieră în Republica Moldova ca un fost premier să lupte pentru funcția de primar general al Chișinăului. Pe lîngă faptul că orice premieră este un lucru pozitiv, cred că Leancă ar fi unicul candidat electoratul căruia s-ar suprapune peste electoratul lui Dorin Chirtoacă. Totodată, ne amintim bine că însăși Filat a pierdut în fața lui Dorin și cred că Leancă nici nu va urmări să cîștige aceste alegeri, ci le va folosi pentru a se lansa în politică.

Acum, să vedem ce opțiuni politice are Iurie Leancă. Întîi de toate, pentru mine pare un pic suspect faptul că PLR nu-l invită pe Leancă la ei în partid așa cum îl îndemnau înainte de alegerile parlamentare pe Ion Sturza. Acest partid politic ar avea nevoie de un lider, care să-i scoată din anonimat și dacă Leancă participă la alegerile locale din capitală pe lista lor, atunci le-ar putea da cel puțin o reprezentare în consiliul municipal. Pe de altă parte, proiectul politic PLR în frunte cu Leancă se va poziționa pe un segment „ocupat” unde cele 30-40% de electorat de dreapta și centru-dreapta vor trebui să fie împărțite și cu PL, și cu PLDM, și respectiv este puțin potențial de creștere.

Consider că dacă Leancă se gîndește serios să facă politică, atunci i-aș recomanda să arunce o privire peste segmentul de stînga sau mai exact pe centru-stînga. Ar putea re-învia proiectul politic PSL a lui Oleg Serebrian, care a fost abandonat după părerea mea prea devreme și în pripă fuzionînd cu șapte ani în urmă cu PD. Iar actual politolog de la IDIS „Viitorul”, Corneliu Ciurea, și PLDM-istul Valeriu Streleț, ambii foști vicepreședinți PSL, ar putea să-l urmeze pe Leancă în dezvoltarea acestui proiect politic pînă la capăt.

La ultimele alegeri ne-am convins cu toții că pe segmentul de stînga au loc niște mișcări tectonice și cred că „fierul” trebuie bătut acum cît este fierbinte. Avem nevoie de un partid social-liberal care să fie pro-european, pentru că este revoltăror ca tot segmentul de stînga să aparțină celor cu viziuni pro-rusești. Cu cine să voteze acei oameni cu viziuni de stînga, dar totodată puternic pro-europene, cu PD? Nu cred, pentru că PD s-a poziționat mai mult pe centru, iar unii analiști politici îl percep deja ca un partid de centru-dreapta.

Celor „superstițioși” trebuie să le spun că partidele care învie sunt partide durabile și de succes, iar un exemplu este Partidul Liberal, partid fondat cu mulți ani în urmă de Veaceslav Untilă, dar re-înviat de Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă în 2005. Acum cred că înțelegeți de ce fostul AMN-ist a fost primit cu brațele deschise în PL după ce AMN-ul a fuzionat cu PLDM. Și dacă este inviat PSL-ul, atunci poate revine și Oleg Serebrian din „auto-exilul” său din Franța și continuă activitatea politică, pentru că sunt sigur că are un potențial politic încă ne-exploarat. S-ar putea întîmpla ca și un politician „re-înviat” să cunoască un succes în politică de invidiat.

Sursa: Europa Liberă