Primii ani de independență îi asociez cu acele cozi lungi pînă la drum de la magazinul din sat, în care oamenii stăteau să cumpere pîine. Uneori așteptam căteva ore pînă venea mașina care aducea pîinea, se făceau liste, dar imediat ce venea maşina, toți se îmbulzeau şi uitau şi de liste, şi de buna educaţie... Iar cine reușea sa cumpere pîine printre primii, ieșea pe poartă cu un aer de adevărat învingător.
Mi-am amintit de aceste cozi luna trecută, cînd am fost la oficiul de stare civilă de la Sîngerei, raionul în care m-am născut: aceleași cozi, aceași listă întocmită de la ora 2 dimineaţa...
Aveam nevoie de un singur certificat care să îmi fie eliberat în regim de urgență și am fost nevoit să stau cinci ore sub pereții oficiului, ca după ora mesii, să iasă o doamnă și să ne anunțe: read more
No comments:
Post a Comment