Semne ale democrației

Una din puținele alinări ale Republicii Moldova este că la noi există mai multă democrație decît în alte țări, iar mulți analiști politici caută să găsească acele semne ale democrației ba în libertatea mai mare a presei, ba în ajustarea legislației la standardele europene. Eu n-aș vedea în aceste lucruri prea multă democrație, pentru că în primul caz presa poate fi sau chiar este în mare parte ușor afiliată, iar în ceea ce privește legislația - care-i sensul legilor dacă nimeni nu le respectă?

După mine, cel mai ilustrativ indiciu al democrației este numărul de politicieni „neutralizați”, adică scoși de pe scena politică. Dacă am încerca să facem o „evidență”, atunci în acea listă ar întra primii doi președinți de țară (Mircea Snegur și Petru Lucinschi), primii 6 premieri (Valeriu Muravschi, Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza, Dumitru Braghiș, Vasile Tarlev), președinți de partide precum Dumitru Moţpan (Partidul Democrat Agrar din Moldova), Valeriu Matei (Partidul Forţelor Democratice), Iurie Roșca (Partidul Popular Creştin Democrat) și Serafim Urechean (Alianţa “Moldova Noastră”). Pe „lista de așteptare” se află Mihai Ghimpu (Partidul Liberal), Dumitru Diacov, Marian Lupu (Partidul Democrat), Vladimir Voronin (Partidul Comuniştilor din Republica Moldova) și Vlad Filat (Partidul Liberal Democrat din Moldova).

Dacă facem totalurile, cu aproximările de rigoare, avem 12 politicieni scoși definitiv din circuitul politic de la Chișinău; următorii de a fi schimbaţi sunt liderii AIE și Voronin.

După cum vedem, timp de 21 de ani de independență am reușit să scoatem de la guvernare doar 12 politicieni de top, adică aproape cîte unul la doi ani. Ceea ce-i caracteristic politicienilor moldoveni este că ei mai degrabă dau cu partidul de pămînt decît să cedeze conducerea altui membru de partid: acest lucru l-a făcut Urechean, Roșca, care a cedat, dar cam tîrziu, Diacov, care la fel a cedat conducerea tîrziu, dar a adus în fruntea partidului un lider mai experimentat. Sper foarte mult să nu facă aceeași greșeală și alți politicieni, care ar fi bine să se mulțumească cu cîte două mandate de președinte de partid - „simulînd” astfel un exercițiu bun al democrației.

O democrație este puternică doar atunci cînd cetățenii au pîrghii eficace de a scoate mai ușor politicienii de la guvernare, cînd alternanța la guvernare are loc mai ușor. Este adevărat că un astfel de sistem politic facilitează accesul la guvernare a forțelor politice dubioase și rău-intenționate, care odată ajunse la putere pot deturna valorile democrației așa precum au făcut comuniștii. Acest lucru, însă, contribuie și la maturizarea electoratului, care trebuie să facă distincție clară dintre ofertele politice credibile, serioase și cele false și dubioase.

Personal mi-aș investi speranţele doar în politicieni cu un profund sentiment al responsabilității morale față de propria lor conduită, adică, după cum se exprimă dl Peter Lüttringhaus, judecător la un Tribunal din Bremen, cu o conştiinţă mai dezvoltată. Asemenea politicieni sunt sigur că oricînd vor fi gata să-și dea demisia, atunci cînd acest lucru le va cere conștiința.

Sursa: Europa Liberă