Moldova fara frontiere

Dupa cum stim la inceput de saptamina Filat urmeaza sa faca o vizita de lucru la Kiev. Aceasta vizita nu poate decit sa ne bucure, pentru ca in felul asta relatiile cu Ucraina care au fost pina acum inghetate se dezvolta, totusi vizita s-ar putea intimpla sa mai aiba si alte scopuri, iar unul din ele este suportul pentru Timosenco la functia de presedinte. Noi fiind deprinsi cu faptul ca de obicei campaniile electorale ne sunt influentate din exterior uitam sa admitem ca si politicienii nostri ar putea influenta intr-o oarecare masura procesele electorale din tarile vecine. Peste o saptamina in Ucraina se da ultima lupta pentru postul de presedinte in care Yanukovici este adversarul traditional, care niciodata nu cistiga, iar ultima sansa se pare ca a ratat-o inca in 2005. La acea vreme Moscova a facut incercari disperate in suportul lui Yanukovici, dar pina la urma a fost umilita pentru ca acest candidat nu a cistigat chiar daca Putin a efectuat doua vizite oficiale la Kiev. A fost o implicare directa intr-o campanie electorala condamnata la esec, dar pina la urma a fost si o lectie pentru cei de la Kremlin. Vizita lui Filat reprezinta un suport politic pentru Timosenco, care este un politician cel putin aparent mai pro-european. Explicatia de ce chiar si Rusia mizeaza mai mult pe un presedinte pro-european este ca insasi Rusia este interesata de europenizare. Rusia isi schimba cu timpul optica.

Pentru noi este important sa avem parteneri previzibili la Kiev cu toate ca dupa toate calculele mele relatiile cele mai dificile care urmeaza sa le avem in plan international vor fi anume cu aceasta tara. Nu este intimplator nici faptul ca pe vremea comunistilor aceste relatii au fost pur si simplu blocate, inghetate si lasate balta. Ucraina este intr-adevar un partener important, dar in acelas timp mai dificil.

Ministrul nostru de externe dl Leanca ne spune ca a demarat procesul de demarcatie a frontierei intre Republica Moldova si Ucraina, proces care intimpina lipsa de interes si conlucrare din partea autoritatilor de la Tiraspol. Dupa cum am inteles decurge procesul de demarcatie numai de partea ucraineana nu si de partea noastra. Nu inteleg ce fel de negocieri se duc de catre Osipov, daca transnistrenii nu vor sa participe macar la acest proces de demarcatie, care s-ar parea ca este si in interesul lor. Pot sa constat ca daca in plan extern relatiile Republicii Moldova au cunoscut o relansare si o noua etapa, atunci in privinta relatiilor cu autoritatile de la Tiraspol acestea mai tare s-au inrautatit. Am impresia ca acum aceste relatii sunt chiar un pic secretizate: nu stim ce se discuta, cind se discute si cine discuta. Acest lucru ma nemultumeste, pentru ca nu vad o transparenta. Cred ca adevaratul potential de negociere al AIE se va manifesta prin capacitatea de a construi relatii bune cu Tiraspolul, dar totodata de a ne apropia mai mult de reglementarea definitiva a conflictului. In exterior este simplu sa construiesti relatii bune si foarte bune, pentru ca tarile occidentale sunt mereu deschise spre colaborare civilizata.

O alta problema imediata sau mai de durata prezinta tratul de baza cu Romania asupra caruia insista guvernul Filat, insa dupa cum stim Basescu a fost foarte categoric in privinta acestui acord spunind ca nu are de gind sa consfinteasca pactul Ribentrop-Molotov. Este o pozitie demna de un presedinte care se respecta si ne demonstreaza ca pe linga vorbe Basescu are o pozitie transanta si asupra perspectivei noastre europene propunindu-ne un tratat special de parteneriat strategic in privinta aderarii. Are o dorinta sincera sa ne acorde tot suportul sa ajungem din urma cit mai curind tarile din balcani si sa fim inclusi in acel pachet. Pozitia lui Basescu este completa si integra, si as spune chiar corecta. Ramane deja sa vedem cum vor reusi cei de la Chisinau sa valorifice aceasta deschidere din partea Bucurestiului.