Am fost săptămîna trecută acasă, în Moldova, și mi-am găsit ograda casei părintești îmbătrînită... Peste două zile, însă, după ce am petrecut mai mult timp cu oamenii dragi, defectul optic a dispărut și mi-am dat seama că era chiar neschimbată. I-am recunoscut fiecare colțișor, era ograda în care am copilărit, ograda în care am crescut eu împreună cu visele mele...
Cea mai emoționantă a fost întîlnirea cu mama, care m-a îmbrățișat strîns - de parcă nu mai vroia să-mi dea drumul.
Călătoria acasă a fost ca o călătorie în viitor - acolo unde poți să vezi cum vor arăta oamenii pe care îi cunoști peste o vreme, iar tu, odată nimerit acolo, te simți de parcă „ai fi căzut din cer”. Cineva dintre rude mă întreba cum este printre străini și am răspuns fără să gîndesc prea mult: „Printre străini devii străin”, iar acest lucru cel mai tare îl simți cînd revii acasă.
Acasă am fost continuu într-o stare amestecată de senzații read more
No comments:
Post a Comment